Sunt langa tine, in pat. Ma topesc in sudoarea rece ce iti curge pe coloana vertebrala. Ti-am intrat sub unghii, duc un razboi tacit cu extremitatile tale. Te termini cum vreau eu, sub ce forma vreau eu.Niciodata in curbe moi.
Ma aflu undeva mai jos de laringe, si cu o bataie de inima mai sus de clavicula . Acolo ma gasesti, in locul in care inghiti in sec.Urc ( nu usor – nimic nu mai e usor de acum inainte) spre mandibula si-ti scrasnesc dintii. Ii strang atat de tare intre parerile mele de rau incat vei fi nevoit sa-i scoti,rand pe rand. Urc spre gingii, si scuip sare peste proaspata rana. Ace infierate,peste. Ma simti mai bine acum ?
Vin mai aproape, te patrund mai bine, imi fac loc printre glandele salivare – nu uit de iod, iti va tine loc de saliva – si iti cuceresc bolta palatina. Ma dezbrac de mila si-i dau foc.Asa, acum se face cald. Ignora fumul, va fi cea mai mica problema a ta in momentul in care cobor spre esofag. De data asta nu mai dau gres, stiu drumul si cunosc prea bine destinatia. Nu ,nu la inima vreau sa ajung. In plamani. O moarte lenta,dureroasa- sufocare as putea spune – dar nu atat de repede,nu m-am bucurat destul de asta.
Raman intepenit langa stern. Nu,nu trage aer in piept, oxigenul intretine arderea. Stiu ca ustura, nu te mai plange atat . Sunt atent la senzatia de asfixiere, nu dezamagesc, vei simti teama cainelui de pe bancheta din spate ,intr-o masina in flacari. Il auzi ? Isi musca stapanul si e ultimul lucru pe care il mai face.
Acum e mai bine.
Continuam maine
“… monsters are real and ghosts are real.They live inside us,and sometimes, they win.”